Carte citită la 5 și 7 ani – Lafcadio, Leul care nu s-a lăsat păgubaș, Shel Silverstein

"Cărți dătătoare de frumos" - recomandăm cărți pe care le citim, ca să avem minim o oră de lectură pe zi și să inspire și alte familii pentru lecturile zilnice.

Am gândit acest proiect, care ar putea deveni o dată chiar o comunitate de copii sau părinți care citesc copiilor minim o oră pe zi, deoarece mi-a fost greu să aleg cărți pentru copiii mei. Acum am recomandări de cărți de la alți copii cititori, de la doamnele bibliotecare, de la doamne învățătoare. Noi citim cărțile, iar cele ziditoare și dătătoare de frumos le rezumăm aici. Majoritatea cărților nu le cumpărăm, le luăm de la biblioteca din apropierea casei. Câteodată mergem și la alte filiale." Am citit două cărți, în două zile, și s-a întâmplat ca ambele să îi lase cu gura căscată pe copiii mei. Aceasta și "Cele 100 de rochii". Lafcadio este un Leu. Personajul este un Leu desi putea trece prin aceasta experiență și un om. La început este inocent, are o viață tihnită iar la un moment dat reușește să își apere familia de vânători, deoarece mănâncă unul și îi ia pușca. Cu o voință teribilă, într-un perioadă cu multă muncă, el învață să tragă cu pușca. Mai întâi să se apere pe el și turmă, după aceea devine un artist trăgător. Este găsit de un circar, un întreprinzător, care îl atrage spre lumea New York-ului promițându-i bezele. Atât era de inocent Lafcadio. Toată povestea este foarte amuzantă, însă și adâncă. Leul nostru începe să dorească să își depășească felul lui de a fi, condiția. Începe să se poarte ca un om, să se îmbrace ca un om uitând că este Leu. În inima lui începe să apară durerra discrepanței dintre ceea ce este și ceea ce pretinde. Se satură de toate bogățiile, opulența în care trăiește și plânge ca un copil de plictiseală. Pentru alungarea plictisului ajunge în locul unde a trăit cu familia sa, însă ca vânăror de lei. Leul Lafcadio vânează lei, împreună cu oamenii. Când își dă seama ce face, are un șoc. Nu este în stare să lupte nici pentru lei, nici pentru oameni. Pleacă și il lasă, lei și oameni, unii cu lușca, alții cu dinții. Copiii mei au rămas mult pe gânduri la finalul cărții. Și-ar fi dorit ca Lafcadio să își ajute familia de lei. Îmsă el, probabil bolnav sufletește, a clacat. El era un leu, nu un om, și această fugă de sine i-a făcut mult rău. Nu ne spune în carte ce se întâmplă cu Lafcadio după ce pleacă. Noi credem că a rămas rătăcind prin junglă. Și sperăm că liniștea naturii, și reîntoarcerea la sine i-au vindecat "sufletul" de leu și s-a întors la familie.